ChatGPT va marca textele din UE; detectorul are acces limitat

În anunțul din 5 octombrie 2026, OpenAI spune că va introduce în următoarele săptămâni un marcaj statistic invizibil în textele eligibile generate de ChatGPT și Codex în Uniunea Europeană. Compania a deschis cererile pentru detectorul de text, dar accesul inițial este rezervat cercetătorilor și organizațiilor de specialitate aprobate. Marcarea urmează să fie introdusă treptat; anunțul nu spune că fiecare text produs astăzi în UE poartă deja semnalul.

Pentru utilizatorii din România, schimbarea privește textul produs de serviciile OpenAI, însă posibilitatea de a-l verifica va rămâne, la început, restrânsă. Relatarea Ars Technica descrie marcarea automată în UE și accesul limitat la detector. Distincția contează și pentru cei care publică: semnalul tehnic din text nu este eticheta vizibilă pe care legislația europeană o poate cere pentru anumite materiale destinate publicului.

Ce texte intră în planul OpenAI

Introducerea anunțată vizează ieșirile de text eligibile din ChatGPT și Codex pentru utilizatorii din UE, indiferent de planul folosit. „Eligibil” nu înseamnă că orice răspuns va putea fi recunoscut ulterior: pasajele foarte scurte sau cu formulări puțin variabile sunt mai greu de detectat. În cazul Codex, trebuie făcută și diferența dintre textul vizat de planul companiei și codul-sursă, pentru care normele europene prevăd o delimitare specifică a obligației de marcare.

API-ul are un regim diferit față de ChatGPT și Codex. Clienții API din orice regiune pot alege marcarea textului pentru anumite modele, dar funcția este dezactivată implicit. Așadar, faptul că o aplicație construită pe API publică un text în România nu arată, de unul singur, că acel text poartă marcajul. OpenAI lucrează și cu parteneri cloud pentru a extinde disponibilitatea funcției la modelele accesate prin serviciile lor; aceasta rămâne o etapă anunțată pentru viitor.

Tehnologia numită textGrain introduce semnalul în alegerile de cuvinte sau fragmente de cuvinte ale modelului. Nu adaugă o ștampilă pe pagină, caractere ascunse ori o mențiune pe care cititorul să o vadă. Detectorul caută un tipar statistic în pasaj. Prin urmare, simpla copiere a unui text nu schimbă alegerile de cuvinte care poartă semnalul, în timp ce rescrierea sau traducerea le poate modifica.

Ce poate stabili detectorul

Detectorul este conceput să indice dacă găsește un marcaj OpenAI într-un pasaj, nu să identifice persoana care a folosit serviciul. Un rezultat pozitiv nu dezvăluie contul, promptul sau conversația și nu măsoară contribuția unui editor uman. Nu stabilește nici cine deține textul, cine răspunde pentru publicarea lui sau dacă afirmațiile din el sunt corecte. Aceste întrebări țin de contextul producerii și al publicării, pe care semnalul statistic nu îl conține.

Un rezultat negativ cere aceeași prudență. Detectorul poate rata un marcaj prezent, după cum poate semnala greșit unul absent. Evaluările OpenAI arată că lungimea pasajului și libertatea de formulare influențează detectarea, iar înlocuirea unor cuvinte cu sinonime slăbește semnalul. Un text fără marcaj detectabil poate fi prea scurt, editat sau tradus; poate proveni și dintr-un model fără această funcție ori poate fi anterior introducerii ei.

Accesul limitat la detector reflectă tocmai dificultatea de a interpreta asemenea rezultate în afara condițiilor de test. Cercetătorii și organizațiile de specialitate pot depune cereri, care sunt evaluate individual; publicul larg nu primește la lansare un instrument de verificare a textului. Instrumentele OpenAI de verificare pentru imagini și fișiere audio au alt domeniu de utilizare. Prezența unui marcaj într-un text și posibilitatea unei persoane de a-l verifica sunt, așadar, chestiuni separate.

Cine marchează textul și cine informează publicul

Explicațiile Comisiei Europene despre articolul 50 arată că obligațiile de transparență se aplică din 2 august 2026, cu un termen tranzitoriu până la 2 decembrie 2026 pentru obligația de marcare și detectare a conținutului în cazul sistemelor introduse pe piață înainte de prima dată. Furnizorul sistemului trebuie să facă ieșirile generate sau manipulate de IA identificabile într-un format lizibil de mașini. Obligația privește proiectarea sistemului și capacitatea de detectare, nu afișarea automată a unei etichete pentru fiecare cititor.

Există limite ale acestei obligații tehnice. Printre ieșirile excluse din domeniul ei se numără codul-sursă și secvențele scurte de numere, simboluri sau litere; o funcție de asistență pentru editare standard are, de asemenea, un tratament distinct. Aceste delimitări explică de ce termenul „texte eligibile” este important în anunțul OpenAI. Ele nu oferă însă o regulă simplă prin care orice fragment nemarcat poate fi declarat scris de un om.

Separat de furnizor, organizația care folosește sistemul pentru a publica text destinat informării publicului despre chestiuni de interes public poate fi obligată să indice clar generarea sau modificarea prin IA. Pentru această obligație contează scopul publicării și controlul exercitat asupra conținutului. Marcajul invizibil nu comunică cititorului această informație și nu decide dacă publicatorul trebuie să afișeze o etichetă.

Textul care a trecut printr-o revizuire umană substanțială sau prin control editorial efectiv poate beneficia de excepția de la etichetare, dacă este asumată responsabilitatea editorială pentru publicare. Verificarea substanței textului presupune judecată asupra informațiilor, nu doar corectarea ortografiei ori a gramaticii. Astfel, aceeași întrebare despre proveniența tehnică poate avea un răspuns diferit de întrebarea juridică privind informarea cititorului: detectorul caută un semnal, iar obligația de publicare depinde de felul în care textul a fost folosit și verificat.

Ce urmează după anunț

Introducerea treptată în ChatGPT și Codex va arăta cum funcționează marcarea în textele eligibile folosite în UE. OpenAI intenționează să completeze documentația tehnică, să studieze efectele editării și traducerii și să reexamineze accesul la detector pe măsură ce apar date despre utilizarea lui. Pentru cititor, consecința imediată rămâne diferența dintre un semnal de proveniență pe care nu îl vede și informarea explicită pe care un publicator o poate datora atunci când folosește IA pentru un text de interes public.

Citește și: