Chișinăul pune monetizarea creației audiovizuale în centrul discuției

10 octombrie 2026 la 02:00|Autor: Echipa editorială QUASA|5 min de citit| 2

Conferința regională privind proprietatea intelectuală și industriile creative s-a desfășurat la Chișinău în 29–30 septembrie 2026, potrivit AGEPI, și a pus în discuție valorificarea economică a creației audiovizuale. Evenimentul a reunit aproximativ 180 de participanți în format hibrid: peste 80 la Chișinău și circa 100 online. Au participat creatori, producători, reprezentanți ai organizațiilor de gestiune colectivă, autorități și experți din Republica Moldova și din alte țări ale regiunii.

Ministrul Culturii, Dan Suruceanu, a participat la eveniment, iar Ministerul Culturii a indicat drept temă protejarea drepturilor autorilor, producătorilor și interpreților, împreună cu valorificarea creațiilor audiovizuale. Pentru un proiect independent, legătura dintre protecție și venituri trece prin contracte: înainte de distribuție trebuie să fie clar cine poate autoriza folosirea fiecărei contribuții, pe ce canale și în ce teritorii.

De ce au intrat distribuția și licențierea în dezbatere

Discuțiile au privit atât producțiile naționale, cât și coproducțiile și circulația operelor peste granițe. În aceste situații, un partener poate negocia exploatarea filmului numai în limitele drepturilor pe care le deține ori pe care este autorizat să le transmită. Acordul pentru o prezentare într-un teritoriu nu descrie, prin el însuși, condițiile unei distribuții internaționale sau ale unei lansări digitale.

Streamingul și serviciile video la cerere au fost între formele de distribuție discutate, alături de gestionarea drepturilor în mediul digital și măsurile tehnologice de protecție. Conferința a abordat și pirateria online, încălcările transfrontaliere și cooperarea dintre autorități, titulari, organizații de gestiune colectivă, platforme și furnizori de internet. Aceste teme au o miză comună pentru producător: venitul dintr-o utilizare depinde atât de posibilitatea de a o autoriza, cât și de respectarea drepturilor după lansare.

Dezbaterea a mers dincolo de film ca operă unitară. Au fost discutate mărcile, desenele și modelele industriale, precum și licențierea unor elemente asociate filmelor, conținutului digital și personajelor. Un asemenea portofoliu poate deschide utilizări comerciale distincte, dar fiecare depinde de drepturile existente asupra elementului respectiv și de acordurile prin care acesta poate fi exploatat.

Autor, producător, interpret: unde se clarifică drepturile

Distincția dintre titulari devine concretă în contractele încheiate pe parcursul producției. Explicațiile AGEPI despre transmiterea drepturilor arată că o cesiune poate privi anumite drepturi, o anumită durată și un anumit teritoriu, în timp ce un acord de utilizare permite titularului să autorizeze folosirea operei fără să piardă neapărat posibilitatea de a o utiliza el însuși. Dreptul transmis sau utilizarea permisă, durata, teritoriul și remunerația sunt elemente care trebuie precizate în acordul scris.

Autorul: contribuțiile precum scenariul și muzica intră în proiect înainte ca filmul să fie distribuit. Contractul trebuie să distingă între realizarea contribuției și dreptul de a o folosi în producție, apoi să precizeze modalitățile de exploatare permise, durata, teritoriile și plata. Dacă este cedat un anumit drept patrimonial, celelalte drepturi nu sunt cuprinse automat în cesiune; întinderea acordului contează inclusiv când filmul ajunge pe un canal nou.
Producătorul: pentru a licenția filmul unui distribuitor, are nevoie să știe ce drepturi asupra contribuțiilor au fost dobândite și ce utilizări pot fi autorizate mai departe. O ofertă pentru cinematograf, televiziune sau video la cerere trebuie corelată cu acordurile încheiate în producție. În contractul comercial rămân de stabilit teritoriile, perioada, remunerația și felul în care partenerii vor evidenția veniturile obținute.
Interpretul: înregistrarea prestației sale introduce o categorie distinctă de drepturi conexe. Acordul privind interpretarea trebuie să acopere utilizările urmărite pentru producție și condițiile de remunerare, inclusiv atunci când distribuția se extinde după lansarea inițială. Dacă interpretarea a fost realizată în cadrul unui contract de muncă, drepturile patrimoniale exclusive transmise angajatorului trebuie prevăzute expres în acel contract.

O producție poate include și materiale preexistente, cu titulari diferiți de cei ai filmului. În cazul unei piese incluse pe coloana sonoră, autorizarea folosirii muzicii este o chestiune separată de acordurile pentru scenariu sau interpretări; drepturile asupra muzicii folosite pot influența și distribuția online. Matricea contractelor depinde, așadar, de contribuțiile reale ale proiectului, nu de presupunerea că producătorul deține automat toate drepturile.

Ce se schimbă când filmul trece pe alte piețe

Într-o coproducție, partenerii trebuie să delimiteze cine poate negocia distribuția în fiecare teritoriu și cum se împart veniturile din utilizările convenite. Dacă un titular a autorizat numai o perioadă sau o piață, o licență mai largă cere clarificarea drepturilor rămase. Aceeași întrebare reapare când filmul trece de la o prezentare locală la streaming: acordurile pentru contribuțiile incluse trebuie să acopere folosirea propusă.

Conferința s-a încheiat cu o masă rotundă despre barierele sectorului și prioritățile de cooperare între instituții și industrie. Pentru creatorii și producătorii care pregătesc distribuția, consecința imediată ține de întinderea ofertei comerciale: un partener poate primi numai utilizările pe care titularii le-au autorizat, în limitele de timp și teritoriu convenite. De această delimitare depinde ce venituri pot fi negociate pentru fiecare nouă exploatare a producției.

Citește și:

Distribuie: